Zilele astea se întâmplă după calendar să se schimbe ultima cifră din anu'-n curs, în cază că nu era evident, ceea ce-i un semn că Dumnezeu a mai îngăduit un an peste noi, ăştia care prindem 1 ianuarie, deşi nu prea merităm.
N-am urări pe care să le fac cu ocazia asta, şi poate nici cu alte ocazii. Ce-aş avea de menţionat, însă, ar fi că ne uităm prea mult înspre noi înşine şi prea puţin în jur. Suntem prea avari, egoişti, aroganţi, iuţi la mânie, bârfitori şi lista poate continua. Răi, într-un cuvânt. N-ar fi rău să mai privim în sus, nu la tavan, ci în semn că-L băgăm şi pe Dumnezeu în seamă în viaţa asta a noastră atât de ocupată şi agitată. N-ar fi rău să întindem o mână de ajutor celui care-ţi cere. Chiar nu-i nevoie să se schimbe anul ca să ne putem schimba viaţa, comportamentul, să punem în practică idei noi, să facem diverse chestii. Ce-i prostia asta: "de mâine fac/dreg/mă apuc ..."?
Dacă vrei să faci ceva, fă ACUM! Dacă vrei să schimbi ceva, începe ACUM! Dacă vrei să spui ceva, cuiva, o vorbă bună, urări de bine, orice, nu-l arunca în fundul agendei telefonice şi-ţi aminti de el odată pe an. "ACUM", pentru cine nu-i clar, înseamnă "instantaneu", indiferent de ce zi-i pe calendar sau ce oră-i pe ceas.
În seara asta se respectă tradiţiile. Tocmai ce mi-a sărit ţandăra, pentru că-i a nu ştiu câta oară când vin grupuri de câte 5-10 nebuni în scară şi încep să apese pe sonerii şi să lovească în uşi cu insistenţă şi nesimţire când văd că nu li se răspunde, de parcă ar fi pe tarlaua lor. E frumos tare, ceva nemaipomenit.
În noaptea asta (cel puţin) unii vor bea probabil până la comă alcoolică. Sau aproape. Alţii vor crăpa ca porcii în ei. Alte specii vor merge să rupă clubu-n două, să se afume, să tragă pe nas, să tragă pe gât, să muşte din piţipoance/cocalari, să arate cât sunt de minunate (ele, speciile). Fiecare-n lumea lui. Eu o să mă duc acolo unde-i mediul favorabil şi oamenii potriviţi pentru o atmosferă în care să mă simt bine. Fără ostilităţi, fără îmbuibare, fără paranghelie de doi lei. Şi-i voi mulţumi Lui, pentru că merită.
Ca o concluzie, îmi repugnă de sărbătoarea "creştinilor" din România. Nu-i urmă de linişte şi de normalitate în ţara asta.
Arfiticiile
Rău ca rău, da parcă-i mai bine. Tot detest petardele şi tot soiul ăsta de tâmpenii pe care sparge banii populaţia (aia tânără mai ales), dar lucrurile parcă merg într-o direcţie bună.
Şi eu am fost puşti, eram prost şi nu pricepeam, da' o fi şi generaţia Facebook ("face boc") de vreun folos, că-i ţine pe puşti în casă şi parcă pe an ce trece e mai linişte-n oraş "cu ocazia sărbătorilor de iarnă".
Crăciun feri... oh, wait... mda, bucuraţi-vă de brad!
Şi eu am fost puşti, eram prost şi nu pricepeam, da' o fi şi generaţia Facebook ("face boc") de vreun folos, că-i ţine pe puşti în casă şi parcă pe an ce trece e mai linişte-n oraş "cu ocazia sărbătorilor de iarnă".
Crăciun feri... oh, wait... mda, bucuraţi-vă de brad!
DIVERTISMENT: Vocile...
- Domnule doctor nu stiu ce se intampla cu mine. Aud voci...
- Si cat de des vi se intampla asta?
- De cate ori raspund la telefon.
DIVERTISMENT: Wikileaks şi Julian Assange
Draga Mosule,După o serie de cercetări...
De Craciun as vrea sa-mi trimiti toate scrisorile primite de la ceilalti copii.
Cu drag,
Julian Assange
Dragi copii,
Mos Craciun este mama si cu tata.
Cu dragoste,
Wikileaks
DIVERTISMENT: Cursuri de limba ebraică
Ardeleanul la şcoală îi spune profesorului că el vrea să înveţe ebraica. Profesorul:
- De ce tocmai ebraica?
- Păi cînd am să mor şi am să ajung în Rai, să pot vorbi cu Dumnezeu.
- Şi dacă ai să ajungi în Iad?
- Păi română ştiu bine!
DIVERTISMENT: Examen
Pentru ca nu au avut suficient timp sa invete, doi studenti se hotarasc sa lipseasca la un examen. La doua zile dupa examen, cei doi il roaga pe profesor sa ii lase si pe ei sa dea examenul, pretextand ca nu au putut ajunge in urma cu doua zile pentru ca au avut o pana la masina. Profesorul este de acord, ii aseaza in sali diferite si le da urmatoarele subiecte:Tind să cred că-i banc pentru oameni inteligenţi...
1. Calculati greutatea unui corp cu masa de 1 kg (pentru 0.5 puncte).
2. Scrieti la ce roata a masinii ati avut pana (pentru restul de puncte).
PUB: Afla cum poti castiga 1800 euro
In acest articol iti voi explica cum te poti inscrie in concursul cu premii de 1800 euro organizat de siteul www.pariuri-x.ro. In primul rand trebuie sa mentionez ca acest concurs este destinat detinatorilor de siteuri/bloguri. Primul pas care trebuie facut este postarea pe blog a unui articol in care sa prezentati siteul Pariuri-x.ro si a unui alt articol unde sa scrieti cateva randuri despre acest concurs. Inainte de a va apuca sa scrieti cele doua articole intrati pe forumul Pariuri-x.ro pentru a citi regulamentul complet. Odata articolele postate nu va mai ramane decat sa intrati pe forumul Pariuri-x.ro si sa lasati linkuri spre cele doua articole.
PUB: Pariuri-x.ro - cea mai mare comunitate de pariori din Romania
Pe siteul de pariuri sportive www.pariuri-x.ro gasesti numeroase tutoriale, statistici si analize din care te poti inspira cu succes. Membrii comunitatii vor cauta mereu sa te ajute in rezolvarea oricarei probleme sau stingerea oricarei curiozitati. Site-ul Pariuri-x.ro isi rasplateste membrii prin numeroase concursuri cu fonduri remarcabile:Pariuri-x.ro, o comunitate deschisa unde pariurile capata sens.
- Concursul de pronosticuri sportive unde cei mai buni zece tipsteri ai lunii castiga premii substantiale care totalizeaza peste 1300 de euro.
- Biletul zilei este un alt concurs care iti ofera sansa sa castigi credit la o casa de pariuri importanta, Bwin. Cel mai bun bilet castigator al zilei castiga 10 euro.
Aia cu pauzele lungi şi dese...
Cică e succesul marilor succese, şi revine. Am luat vacanţa de iarnă şi, belive it or not, iau pauză la pauză, dacă se poate spune, referindu-mă, evident, la scrisul pe blog. Că-n rest am avut di tăti din plin.
Bucuraţi-vă de brad! Dacă n-aveţi, împodobiţi gardul.
Bucuraţi-vă de brad! Dacă n-aveţi, împodobiţi gardul.
VIDEO: Interviul cu creatorul fenomenului "Nu ştiu"
Ştiu clipurile, vă rog să nu-mi mai daţi mesaje. Ca dovadă, iată cele două părţi ale interviului:
Anii de şcoală şi ce-au însemnat ei pentru mine
Am primit un mail. Citez o parte din el, după care o să scriu ce am de scris.
Iti scriu pentru a-ti cere sprijinul in cadrul unei campanii de strangere de donatii online pentru reducerea abandonului scolar care se va derula pe microsite-ul sustineunicef.ro si ne-ar placea si ajuta foarte mult sa sustii UNICEF Romania in eforturile de a raspandi mesajul si de a strange donatii.După cum spuneam şi în articolul "Grammar nazi", aş putea să mă laud că n-am rămas cu mare lucru de la şcoală. Nu-i chiar aşa. Partea negativă ar fi că pe măsură ce-am înaintat, interesul cadrelor didactice pentru elevi a scăzut, însă e şi partea bună, care cred că predomină. S-o luăm în ordine cronologică:
Cum poţi ajuta?
Te invităm să ni te alaturi în campanie prin a participa la o “leapşă” online ce are scopul de a comunica proiectul şi microsite-ul SustineUnicef.ro, şi mai ales importanţa mersului la şcoală.
Ce trebuie sa faci?
Scrie un post/articol/update în care să povesteşti cum te-a ajutat pe tine în viaţă mersul la şcoală, cum te-au ajutat profesorii pe care i-ai avut şi ce ai invăţat acolo pentru cariera pe care o ai acum, în realizarea unui vis sau pur şi simplu în dezvoltarea ta ca om şi încheie articolul cu o invitatie de a dona pe www.sustineunicef.ro
Ne propunem să strângem cele mai interesante poveşti într-un eBook care să poată fi downloadat de pe sustineunicef.ro în schimbul unei donaţii şi ulterior dăruit de Gheorghe Hagi, ambasador al Bunăvoinţei pentru UNICEF România şi imaginea acestei campanii, copiilor care beneficiază de fondurile strânse în urma donaţiilor.
- Clasele primare (I-IV): la mine au fost divizate-n două părţi. Primele două clase le-am făcut la ţară. La ţară învăţământul era pulbere. O clădire proastă, o sală pentru grădiniţă şi una pentru cele 4 clase. Da, nu exista clasa a II-a B. Nu exista niciun B. Erau doar 4 clase, câte una din fiecare, şi toate în aceeaşi sală, toate cu o singură învăţătoare.
Clasa I am făcut-o cu o învăţătoare demnă de tot respectul (odihnească-se în pace). Probabil d-aia am reuşit să învăţ să scriu. Cu cititul nu era cazul prea apăsat, că ştiam deja.
Din clasa a II-a a venit una mai tânără, iar pe cealaltă au dat-o ca educatoare la grădiniţă, meserie ce-a practicat-o până s-a dus în mormânt (la vreo 50 de ani). Proastă alegere, cu schimbarea asta. D-aia mă bucur că-n clasa I n-am avut-o pe asta tânără. Pentru că nu cred că excela în meseria aia şi n-am nicio amintire cum c-aş fi învăţat ceva de la ea. Singurul lucru inteligent pe care l-a făcut e că s-a cărat în străinătate după câţiva ani. Poate s-a apucat şi ea de ceva pe care ştia să facă bine.
Începând cu clasa a III-a au făcut ai mei un efort şi m-au dat la o şcoală dintr-un mediu urban. Acolo se făcea într-adevăr meserie. Se făcea şcoală cu seriozitate. În clasa a III-a am avut din nou o învăţătoare demnă de tot respectul.
În clasa a IV-a iar s-a schimbat învăţătoarea. Pentru că cea dinainte a plecat în străinătate. N-a plecat fiindcă n-ar fi fost un cadru didactic de calitate, ci pentru că era probabil prea prost plătită. Cea nouă n-a fost rea, ştia meserie cum trebuie, dar fără îndoială era inferioară celei de dinainte.
În concluzie, cea mai productivă clasă a fost clasa a III-a, fără a exclude, însă, clasa I, pentru că trebuie în primul rând să treci de clasele pe care le are şi trenul ca să ajungi în clasa a III-a. - Gimnaziul (V-VIII): A fost ok. Nici strălucit, nici invizibil. Clasamentul de productivitate o să-l fac aici pe obiecte.
Matematica a fost în top. O profesoară senzaţională (care din păcate acum are cancer) plus ajutorul suplimentar al unui profesor de la ţară (om care era o dovadă că se putea face şi la ţară învăţământ de calitate, şi care acum e şi el în pământ).
Alte obiecte la care treaba a fost serioasă şi s-a lăsat cu rezultate au fost engleza, biologia şi fizica.
Româna, chimia, geografia şi istoria au cam avut parte de profesori de calitate, însă cred că vina îmi aparţine. Ori eram prea prost, ori prea neinteresat.
Restul sunt de neglijat. Ori profesorii au fost de nemenţionat, ori obiectele, în funcţie de caz. - Liceul (IX-XII): După cum am menţionat, s-a păstrat trendul şi interesul cadrelor a devenit şi mai scăzut.
Cu ce-am rămas: informatica, matematica (parţial)
Cu ce-aş fi putut rămâne: biologie, istorie, geografie.
Obiectele menţionate până acum chiar s-au făcut cum trebuie, le-au predat nişte profesori în cea mai mare parte de calitate, responsabili.
Restul e cancan. Pulbere. - Facultatea: This is the real deal. Nu stă nimeni cu paru' în spatele tău să înveţi. Şi nu e obligatorie. Deci e pentru cine vrea să înveţe, nu să fure sau să dea la lopată.
Concluzii:
- cel mai mult a contat profesorul, nu programa
- cei mai buni profesori au fost cei cu vechime şi cei care in mare parte acum nu mai sunt deloc
- nu pot să zic că şcoala mi-a fost de un imens ajutor, însă a fost esenţială şi nu-mi pare rău c-a trebuit s-o fac
- n-am menţionat, pentru că nu face parte chiar din spectrul educaţional, însă din şcoală rămâi şi cu multe amintiri plăcute legate de diverse întâmplări, în mare parte amuzante etc.; chiar e o experienţă pe care nu merită s-o pierzi; pe de altă parte e un prim pas spre socializare, cred (socializare d-aia adevărată, nu pe Facebook)
- mi s-a părut o idee bună să promovez şcoala aşa cum a fost ea în realitate, pentru mine, la nivel educaţional şi cu ocazia asta mi-am scris şi io încă un articol în jurnal, să nu-mi pierd amintirile şi să am de unde să le citesc nepoţilor când o să am Alzheimer
- cel mai important lucru, până la urmă ar fi contribuţia la dezvoltarea unei populaţii mai civilizate, şi nu a uneia de cocalari
Cine achiesează şi dispune de fonduri, nu văd de ce ar trebui să ezite.
VIDEO: Inception în timp real
Pentru cine n-a văzut Inception (2010): ar fi cazul!
Pentru cei care l-au văzut: poftiţi de vizionaţi mai jos.
Pentru cei care l-au văzut: poftiţi de vizionaţi mai jos.
Iar incep tampitii astia cu scandalul lor de sezon
Fie ca-s pusti de gimnaziu sau oameni in toata firea de 30-40 de ani, trebuie neaparat sa faca scandal cu petarde, bice, artificii si ce tampenii au mai inventat astia. Iar nu pot sa stau in liniste in casa.
Cum era aia cu popor 90%+ crestin? Ca parca Nasterea Mantuitorului era cu liniste si pace...
VIDEO: Adevărurile
Cine nu(-şi) pune îndrebări, nu gândeşte. Cea mai mare tâmpenie e să iei afirmaţiile "as they are", adică exact aşa cum îţi sunt servite, fără a mai lua în calcul: cine le rosteşte, câtă credibilitate are respectiva persoană, ce interese are, ce afirmaţii care s-au dovedit a fi adevărate a mai spus, de câte ori s-a contrazis pe sine, etc.
Un clip aproape bun, deoarece are în unele locuri nişte exemple mai puţin potrivite. Ca idee, cine gândeşte va înţelege, cine nu, nu există, doar face umbră degeaba pe-aici (gândesc, deci exist, nu?). Mai exact, cine are urechi de auzit, să audă:
La un moment dat am rămas toţi şi aveam şi pagină de Facebook
Da, "Jurnal Dubios de Bord" are acum şi pagină de Facebook. Am făcut-o special ca să apese lumea pe butonul "like". Cui nu-i place, să n-apese. Există o aplicaţie măruntă şi aici pe pagină, în sidebar, legată de treaba asta cu Facebook-u', puteţi da "like" de acolo. Dacă vreţi.
Uite flash-u', nu-i flash-u'!
Cred că din punctul ăsta de vedere Adobe ar trebui să se reorienteze pe ceva productiv. Tare-mi pare că tehnologia flash ne spune "pa" şi se duce-n cap.
Să recapitulăm:
- Apple nu vrea flash nici mort.
- Tehnologia HTML5 presupune eliminarea flash-ului din ecuaţie, mai ales în privinţa domeniului multimedia (YouTube deja s-a conformat, e-n beta dacă nu mă înşel - Chrome suportă, Firefox suportă în versiunea 4 care e încă beta).
- Alţii înlocuiesc flash-ul cu JavaScript. Pentru că pot. Grooveshark s-a conformat.
Va fi bine, pentru că flash-ul cam loveşte la operaţie când vine vorba de mai multe aspecte, printre care resursele.
Fugi de bucluc şi dai de scandal
După cum bine ştiţi (sau nu) zilele astea m-am întors în Rădăuţi (acas' la mine, undeva prin jud. Suceava, n-are prea mare importanţă) ca să mai dau ochii cu lumea veche.
Pe sistemul "ies pe geam şi intru pe fereastră" se întâmplă în felul următor: dacă la Iaşi te lăsau ba fără apă caldă, ba fără gaz, ba fără încălzire, fără să te anunţe cineva, fără să te întrebe cineva de sănătate sau ceva de genul, atunci în Rădăuţi căldură este, apă tot, gaz nu-i cazul, dar în schimb se dă curent cu porţia. Şi ca să fie surpriza surpriză, treaba se întâmplă-n toiul serii, să şadă românii pe întuneric, eventual să-şi caute mobila prin casă cu tibia. Bucuros nevoie mare, că am măcar apă rece (nu ca la ţară, unde dacă-ţi taie curentul electric nu mai porneşte hidroforul), mi-am luat-o-n freză grupa mare, că-n câteva minute nici pompele comunale n-au mai vrut să vâre apă pe ţeavă. Ciudat e că deşi apa rece nu curge, cea caldă curge.
Şi dacă mai rău credea cineva că nu se poate, păi... se înşală. După pana de curent (care durează de la o oră-n sus) nu mai merge nici conexiunea la internet, că doar aparate-s toate, şi crapă în cazuri excepţionale, precum ăsta (şi nu numai). Şi fiindcă aşa-i la ţară, mai durează încă o oră să-i dea drumu'. Bine, nimic nou, că la Iaşi se întâmplă cam la fel şi cu RDS-u', mai ales că-i ditamai oraşu'. Diferenţa ar fi că acolo-s mai puţine pene de curent. Da' nu-i bai, că recuperează cu penele de apă, căldură, gaz şi voie bună.
E pe dos ţara asta. Complet.
Pe sistemul "ies pe geam şi intru pe fereastră" se întâmplă în felul următor: dacă la Iaşi te lăsau ba fără apă caldă, ba fără gaz, ba fără încălzire, fără să te anunţe cineva, fără să te întrebe cineva de sănătate sau ceva de genul, atunci în Rădăuţi căldură este, apă tot, gaz nu-i cazul, dar în schimb se dă curent cu porţia. Şi ca să fie surpriza surpriză, treaba se întâmplă-n toiul serii, să şadă românii pe întuneric, eventual să-şi caute mobila prin casă cu tibia. Bucuros nevoie mare, că am măcar apă rece (nu ca la ţară, unde dacă-ţi taie curentul electric nu mai porneşte hidroforul), mi-am luat-o-n freză grupa mare, că-n câteva minute nici pompele comunale n-au mai vrut să vâre apă pe ţeavă. Ciudat e că deşi apa rece nu curge, cea caldă curge.
Şi dacă mai rău credea cineva că nu se poate, păi... se înşală. După pana de curent (care durează de la o oră-n sus) nu mai merge nici conexiunea la internet, că doar aparate-s toate, şi crapă în cazuri excepţionale, precum ăsta (şi nu numai). Şi fiindcă aşa-i la ţară, mai durează încă o oră să-i dea drumu'. Bine, nimic nou, că la Iaşi se întâmplă cam la fel şi cu RDS-u', mai ales că-i ditamai oraşu'. Diferenţa ar fi că acolo-s mai puţine pene de curent. Da' nu-i bai, că recuperează cu penele de apă, căldură, gaz şi voie bună.
E pe dos ţara asta. Complet.
Simona are nevoie de voi
Ştiu că sunteţi probabil studenţi sau liceeni, şi nu vă permiteţi donaţii pentru vreun caz trist ce presupune o intervenţie chirurgicală foarte scumpă sau ceva de genul, deşi dacă aveţi ocazia şi posibilitatea chiar vă rog să nu ezitaţi.
Însă Simona vă cere doar nişte click-uri, dacă vreţi să cumpăraţi haine frumoase create în România, dar cu recunoaştere mondială la nivel înalt.
Hai trăiască famelia voastră dacă aveţi plăcerea să vă faceţi cont şi să votaţi rochia amicei mele. Vă pupă tata!
PS: De manechină nu-mi place nici mie, da' e vorba de rochie.
Hai trăiască famelia voastră dacă aveţi plăcerea să vă faceţi cont şi să votaţi rochia amicei mele. Vă pupă tata!
PS: De manechină nu-mi place nici mie, da' e vorba de rochie.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
